Text
 

D

 
     

Dansul albinelor

Albinele culegatoare atunci cand gasesc o noua sursa de cules, intorcandu-se in stup fac miscari asemanatoare unui dans, felul acestuia variind in functie de distanta pana la sursa de cules (dans circular, sub forma de secera sau imitand cifra 8). Noua sursa este stabilita in raport cu pozitia soarelui in momentul efectuarii dansului cat si de unghiul miscarilor facute de albine fata de aceasta pozitie, albinele cercetase transmitand concomitent mirosul nectarului si calitatea lui.

 

sus


 

Decantorul de ceara

Este un vas spoit sub forma de con cu varful in jos, cu pereti dubli, in care se pune ceara topita, mentinuta la o temperatura constanta de 20-25 0C cu ajutorul unui curent de apa calda care circula in interiorul peretilor dubli. Dupa circa 10-12 ore, se deschide un robinet pentru scurgerea reziduurilor, ceara curata scurgandu-se direct in formele de solidificare.

sus


 

Decembrie

Linistea in stupina face parte din conditiile unei bune iernari. Circulatia stuparului prin fata stupului nu este auzita de albinele din stup dar, atunci cand pamantul este inghetat albinele se nelinistesc. Daca zapada a cazut abundent si a acoperit stupii nu trebuie intervenit caci ea tine de cald. Daca cumva cade o ploaie peste zapada troienita, crusta de deasupra trebuie sparta, pentru ca aerul sa poata patrunde pana la stupi. La fel trebuie procedat si cu crusta de gheata care se formeaza la urdinisurile superioare.

Acum este timpul cel mai potrivit pentru a face bilantul activitatii apicole. La capitolul cheltuieli se vor trece toate cheltuielile legate de hrana albinelor (inclusiv mierea lasata pentru iernare), costul materialelor folosite (unelte, faguri noi pusi in stup, sarma, cuie, medicamente…), costul matcilor selectionate, costul transportului, pazei, costul reparatiilor mijloacelor de transport, asigurarilor si verificarilor tehnice, plata muncitorilor sezonieri. Pentru amortizarea stupilor si altor mijloace de baza se va trece un coeficient de 10% din valoarea lor (daca se face stuparit pastoral) si numai 5% daca stupina e stationara. La rubrica venituri se va trece intreaga productie de miere si ceara obtinute. Aparte se va calcula valoarea produselor secundare obtinute cum este cea a matcilor imperecheate si folosite in propria stupina cat si cea a celor vandute, a roilor, laptisorului, polenului, propolisului, veninului etc.

sus


 

Depresiunea

Fenomenul de depresiune se manifesta prin:

  • reducerea cantitatii de puiet (puiet pestrit);
  • scaderea vitalitatii familiei,
  • scaderea instinctului de aparare,
  • incetarea construirii fagurilor,
  • sensibilitate la boli,
  • scaderea dimensiunilor corporale etc.

    sus


Deschiderea stupului

Numaram mai intai ramele ocupate de albine ca sa ne dam seama de puterea coloniei, apoi trecem pe o latura, facand loc pentru scoaterea primei rame. Ramele sunt cercetate din ochi, pe deasupra, pentru a vedea cu ce sunt ocupate (puiet, miere, pastura), greutatea fiecarei rame fiind apreciata printr-o mica ridicare. Atunci cand stupii nu sunt dotati cu funduri mobile, la revizia de primavara este necesar sa curatim fundurile. In acest scop, ramele vor fi impinse sau trase in partea opusa urdinisului, dupa curatare fiind aduse la loc, cu acest prilej facand toate observatiile necesare pentru bunul mers al coloniei.

Fagurii cu prea multa miere vor fi descapaciti pe suprafete mici (1-2 dm2 fara a ne atinge de obisnuita coroana) facand loc matcii pentru ouat.

sus


 

Dezertarea coloniilor

Parasirea stupului si lasarea tuturor fagurilor goi, chiar si atunci cand se mai gaseste puiet, este un fenomen rar intalnit, fiind determinat de lipsa de provizii sau din diverse cauze (diaree, loca, lipsa spatiului, mortii albinelor etc.).

sus


 

Dezinfectii in stupina

Utilizarea uneltelor sau a materialelor de la o stupina la alta, constituie o mare greseala, chiar si in cazul in care ambele stupine sunt sanatoase, fiecare stupina avand o flora microbiana caracteristica la care albinele proprii sunt adaptate.

I. Clasificari

Dupa scopul urmarit dezinfectia este de mai multe feluri:

1) Profilactice

Se executa primavara si toamna in toate stupinele.

2) De necesitate

Se executa in perioada de evolutie a bolii (la imbolnavire), pentru combaterea unor boli (loca, nosemoza clinica, viroze, puiet varos si pietrificat etc.) din momentul inregistrarii primelor cazuri si pana la lichidarea focarului. Orice fel de dezinfectie incepe cu curatirea manuala.

3) Finale

Se fac dupa incetarea bolii in vederea evitarii reaparitiei.

clasificari faze felurile dezinfectiei substante dezinfectante pt stupi pt faguri sus


 

 

II: Fazele dezinfectiei

  1. Curatirea manuala. Orice fel de dezinfectie incepe cu curatenia manuala, ce consta in raderea cu peria, dalta, spaclul si cutitul a cerii si propolisului de pe peretii stupului si a accesoriilor lui (fundul, podisorul si ramele), precum si rosaturile de faguri, cadavre de albine, dejectii si a altor corpuri straine din interiorul stupului, insistandu-se asupra colturilor si crapaturilor.
  2. Dezinfectia propriu zisa
    • Stupii se supun unei dezinfectii riguroase conform indicatiilor;
    • Halatele, sorturile si bonetele se vor dezinfecta prin fierbere intr-o solutie de soda de rufe 5% timp de 30 de minute;
    • Manusile se supun vaporilor cu formol;
    • Fagurii fara puiet mort, proveniti de la stupii infectati se dezinfecteaza in camere ermetizate cu vapori de formol, acid acetic glacial sau prin sulfurizare (fagurii stropindu-se cu apa inainte de afumare fiind apoi spalati si uscati inaintea introducerii in stupi);
    • Fagurii cu puiet mort se elimina si se topesc, ramele goale de faguri urmand a fi curatate si dezinfectate;
    • Mainile se vor dezinfecta prin spalare cu apa si sapun.

     

    clasificari faze felurile dezinfectiei substante dezinfectante pt stupi pt faguri sus

     

III. Respectarea timpului de contact

Fiecare produs are nevoie de o perioada de contact pentru ca dezinfectia sa-si faca efectul. Aceasta perioada este dependenta de mai multi factori (substanta, temperatura, concentratie etc.).

Efectul nociv al substantelor administrate trebuie inlaturat prin spalare si aerisire, altfel vor fi afectate si albinele.

clasificari faze felurile dezinfectiei substante dezinfectante pt stupi pt faguri sus

 

IV. Substante dezinfectante

A. Pentru stupi si alte materiale

    1. Carbonatul de sodiu - Soda de rufe - in concentratia de 5-10% (50-100 g la 1 litru apa calda).
    2. Dezinfectant cationic, in concentratie de 20%, se foloseste sub forma de solutie - 7,5 ml la litrul de apa.
    3. Formolul comercial = formalina 29%, care contine ca principiu activ aldehida formica, in solutii de 2-4 %. Se administreaza cu echipament de protectie si numai sub supraveghere sanitar-veterinara. Se foloseste si in concentratie de:
      1. 14% (140 ml formol comercial 1/1 litru apa), cantitatea de solutie folosita pentru dezinfectia unui stup fiind de 4 litri solutie, sau
      2. in concentratie de 20%. Hristea recomanda ca in fiecare stup sa fie prezenta o sticluta cu solutie de formol 20%, in interiorul acesteia introducand un fitil ce iese prin gatul sticlei cu 2-3 cm deasupra, considerand ca evaporarea lenta a formolului previne aparitia bolilor (Vezi Stuparitul, pag 553, 558-559, 601. Acest lucru nu stiu daca este recomandat, avand in vedere noile prevederi ale normelor UE dar, probabil ca e de folos in stupinele contaminate, de la care oricum nu se comercializeaza mierea). Daca stie cineva mai multe despre acest lucru este rugat sa vina cu completari. Tratamentul cu solutia de formol are un folos indoit: din cauza puternicului miros ce se raspandeste in stup, albinele sunt silite sa faca o ventilatie foarte puternica, datorita careia, larvele moarte din stupii bolnavi se usuca si, in acelasi timp, prin faptul ca pentru aceasta ventilatie stau mai multe albine la urdinis, acesta e mult mai bine aparat si hoatele nu pot sa intre. Sticlutele nu vor fi niciodata pline pana sus, ci numai pe trei sferturi. Ele pot fi asezate intr-o taietura facuta intr-un colt de rama, sau la marginea dinspre diafragma, alaturi de rama. Singura grija a apicultorului va fi ca din cand in cand, sa deschida stupul si sa vada daca nu cumva albinele au propolizat capatul fitilului care iese din sticluta, impiedicand astfel evaporatia. In acest caz ori va schimba fitilul, ori va dizolva propolisul in putin spirt.
    4. Hidroxidul de sodiu (NaOH) - Soda caustica - in concentratii de 4% (40 g la 1 litru apa calda), impune folosirea unor haine de protectie. Ea distruge majoritatea bacteriilor, protozoarelor, virusurilor si parazitilor in formele lor de dezvoltare si de rezistenta (spori), puterea sa de dezinfectie crescand direct proportional cu temperatura solutiei (solutiile fierbinti de 70-90 oC fiind cele mai active). Pentru a mari puterea de dezinfectie se adauga sare de bucatarie in concentratie de 5%. Manipularea sodei se face obligatoriu cu manusi si cizme de cauciuc si cu haine de protectie. Pentru dezinfectia unui stup se folosesc 3-4 litri solutie de soda caustica sau de soda de rufe calcinata (carbonat de sodiu) in concentratie de 5%.
    5. Propolisul. Albinele acopera cu un strat subtire de propolis intreg interiorul stupului si mai ales spatiile inguste precum si eventualele crapaturi, ca sedii ale unor posibile focare de infectie. Fiind si rau conducator de temperatura, propolisul de pe peretii stupilor protejeaza albinele impotriva frigului iarna, sau impotriva caldurii excesive vara.Primavara apicultorii isi curata stupii si uneori ii ard cu lampa de sudura, in felul acesta indepartand stratul de propolis, facilitand atacul bacililor sau impunand albinelor o pierdere de timp si de energie pentru refacerea acestui strat. Din aceasta cauza se recomanda ca dupa dezinfectia si expunerea stupilor la aer timp de 48 - 72 ore, peretii si fundurile lor, ca si ramele noi sa fie unse cu extract alcoolic de propolis, folosind in acest scop o pensula sau un tampon. La nevoie, spatiile mici sau crapaturile sa fie astupate cu propolis moale cu ajutorul unei spatule.Extractul alcoolic de propolis se prepara din amestecul a 100 g de propolis faramitat in 400 ml alcool etilic la 96%. Sticla sa fie agitata periodic timp de 10-15 minute, pe parcursul a 3 zile. Dupa filtrare solutia poate fi folosita. Pentru un stup nou cantitatea de extract necesara este de 60 ml. Pentru un stup care a fost ocupat cu albine, necesarul este de 4 ml.
    6. Solutia de sapun. Sapunul de rufe - solutie de 5% - in apa fierbinte se poate folosi atat ca detergent cat si ca dezinfectant pentru obiectele de panza si lemn (stupi, rame, faguri si ustensile), fiind si un foarte bun distrugator de virusuri.
    7. Spirtul.Dupa curatirea resturilor cutia stupului se sterge cu o carpa bine inmuiata cu spirt medicinal, dupa care se pulverizeaza spirt medicinal in interiorul cutiei si se da foc. In momentul cand propolisul si ceara de pe pereti incep sa se topeasca se intervine cu o carpa umeda cu care se acopera stupul in vederea stingerii focului. In felul acesta se evita mirosul neplacut generat de flambarea stupilor cu benzina.

     

    clasificari faze felurile dezinfectiei substante dezinfectante pt stupi pt faguri sus

     

B. Pentru fagurii goi de rezerva

    1. Acidul acetic glacial 96%. Se foloseste sub forma de vapori neincalziti, pentru dezinfectia fagurilor goi de la rezerva, pentru combaterea sporilor de nosema si a gaselnitei, acestia introducandu-se in corpuri de stup, dulapuri sau camere etansate. in cantitate de 2 cm3/l volum. Pentru un corp Dadant se folosesc circa 120 cm3. Expunerea la vaporii de acid acetic glacial emisi la temperatura mediului este de minim 7 zile.
    2. Apa oxigenata. Hidrogenul peroxidat sau peroxidul de hidrogen poate fi folosit ca solutie comerciala de apa oxigenata 3% ce se poate prepara din perhidrol 1 parte la 9 parti apa sau din perogen 6 comprimate la 1 litru de apa. E folosita in cazul virozelor. Fagurii goi pentru rezerva se dezinfecteaza prin umplerea celulelor cu solutie sau prin stropire si imbaiere. Dupa 24 de ore se elimina apa din faguri si acestia se usuca prin aerisire.
    3. Cloramina B. Concentratia indicata este de 10-20 comprimate de cloramina la litru de apa. Solutiile de perhidrol, perogen si cloramina se prepara imediat inainte de folosire si se utilizeaza mai ales la dezinfectia fagurilor in caz de viroze si pentru materialele folosite la cresterea matcilor.
    4. Sulful. Este utilizat sub forma de fumigatii prin arderea batoanelor (pulberea nu e recomandata) si necesita 50 g la m3, fiind recomandat pentru dezinfectiile impotriva nosemozei si pentru combaterea gaselnitei.
    5. Hipermanganatul de potasiu.

     

    clasificari faze felurile dezinfectiei substante dezinfectante pt stupi pt faguri sus

     

B. Pentru stupina

    1. Oxidul de calciu (CaO) - Varul nestins - se imprastie 0,5-1 kg / m2, apoi vatra se sapa. Se poate folosi si varul stins (clorura de var) sub forma de suspensie in apa (10-25%), in dezinfectia de necesitate, prin imprastiere si sapare.

1.  mecanica. Se face prin razuire cu dalta, cutitul, peria de sarma = metoda insuficienta si ineficienta.

2.  termica (prin flambare). E foarte eficienta (se recomandata folosirea unui dispozitiv de flambare cu gaz de butelie), flambarea executandu-se dupa o prealabila curatare mecanica a tuturor componentelor.

3. chimica Se refera la utilizarea substantelor dezinfectante sub diferite forme de agregare (solutie, vapori etc.).

4.  mixta. Combina metodele de dezinfectie enumerate mai sus avand cea mai mare eficienta. Din acest motiv aceasta metoda este cea mai recomandata.

clasificari faze felurile dezinfectiei substante dezinfectante pt stupi pt faguri sus

Diafragme etanse

Pentru ca diafragmele sa fie etanse acestea trebui prevazute pe margini cu cate o foaie de cauciuc care sa atinga fundul iar in partea de sus sa inchida golul de sub podisor. Ele sunt folosite cu succes la etanseizarea compartimentelor de iernare a mai multor nuclee, la buna impachetare pentru pastrarea caldurii in cuib sau la alcatuirea nucleelor de imperechere intretinute in aceeasi cutie de stup.

sus


Diagnosticarea bolilor

1. Diagnosticul clinic Primavara stupinele trebuie controlate cu precadere pentru urmatoarele maladii: viroze, loca europeana, loca americana, nosemoza, ascosferoza, varrooza si intoxicatii. Fenomenul depopularii. Disparitia albinelor din stupi in cantitati mai mari decat nivelul biologic normal, este determinata de urmatoarele:
  • moartea albinelor in camp ca urmare a vizitarii unor zone in care s-au efectuat recent tratamente fitosanitare, sau exista substante cu remanenta mare;
  • acumularea in timp a substantelor toxice in organismul albinelor si pieirea acestora in afara stupului;
  • reducerea vietii albinelor infestate cu pana la 50% in functie de gradul de parazitare;
  • in cazurile grave de depopulare este suspectat virusul paraliziei acute asociat parazitului Varroa.

Pentru a lupta cat mai eficient impotriva acestor depopulari si asocieri maladive, trebuie sa actionam prin toate mijloacele in vederea obtinerii unor familii cat mai puternice, avand mare grija ca fagurii din cuib sa fie bine acoperiti cu albine, luand toate masurile de igiena apicola (mutarea fagurilor din stupii considerati infestati - in alti stupi - fiind cu desavarsire interzisa), toate resturile de albine si materialele suspecte vor fi arse, avand grija sa luam masuri sporite si pentru preintampinarea furtisagului.

Semnele de boala:

  • larve moarte necapacite sau capacite fara semne de loca sau ascosferoza,
  • nimfe moarte de culoare alba-cenusie,
  • albine moarte inainte de eclozionare (uneori innegrite si depilate, fara aripi ...),
  • albine vii malformate (cu aripile insuficient dezvoltate, cu exsudat la suprafata corpului, cu un picior sau mai multe paralizate etc.),
  • fagurii cu puiet au aspect pestrit, acesta fiind diseminat in faguri, iar albinele in general blocheaza cu nectar celulele goale nelasand o perioada de timp matca sa oua in ele,
  • familiile grav afectate se depopuleaza putand sa piara pana in toamna sau iarna, sub influenta negativa a rigorilor vremii.

diagnosticul de laborator

sus


2. Diagnosticul de laborator se pune pe baza semnelor clinice si a examenelor de laborator de inalta calificare (laboratoarele sanitar-veterinare judetene sau laboratorul central din Bucuresti), cel mai specializat laborator fiind cel de la Institutul Rothamsted din Anglia.

Recoltarea probelor

  • Pentru diagnosticul virozelor se trimit albine vii si bucati de fagure cu puiet afectat si neafectat.
  • Pentru loca se trimit bucati de fagure cu puiet bolnav.
  • Pentru puiet varos se trimit faguri cu puiet si larve moarte si eliminate de albine pe fundul stupilor sau in afara acestora.
  • Pentru varrooza se trimit albine recoltate vii si faguri cu puiet capacit, mai ales cu celule de trantori.
  • In caz de intoxicatii se recolteaza si se trimit albinele moarte recent si vii, faguri cu puiet mort, precum si bucati de faguri ce contin polen si miere recent introdusa in faguri. In caz de intoxicatie cronica se trimit albine, faguri cu miere capacita si pastura.

Probele trebuie sa cuprinda cel putin 20-30 de albine. Albinele bolnave ce se tarasc pe oglinda stupului sunt luate si omorate prin scufundare in alcool. Dupa ce au murit se usuca intre 2 sugative sau 2 foi de ziar, dupa care se impacheteaza in cutii de chibrituri sau pachetele de hartie. Pe fiecare cutie se va scrie numarul familiei de la care provin albinele. Pentru diagnosticul nosemozei, in perioada de la farsitul iernii se pot recolta si albine moarte de pe fundul stupilor.

In cazul banuielii intoxicatiei cu substante chimice probele vor contine 300-500 de albine moarte de curand. Probele se vor impacheta intr-o cutie rezistenta la transport, iar in interior se va introduce  o nota cu urmatoarele date:

  • Denumirea stupinei
  • Numele apicultorului
  • Adresa exacta
  • Numarul familiilor din stupina la care s-au observat semne de intoxicare, precum si orice alte date sau amanunte legate de aceasta problema.

Probele de faguri cu puiet bolnav se vor recolta din portiunile cele mai atacate, cu cele mai multe larve bolnave. Fagurele nu trebuie sa cuprinda celule cu miere, dimensiunile sale fiind de 10 x 10 cm, ambalat intr-o cutie de lemn, fiind bine fixat in interior, spre a nu se misca. Pe fundul cutiei si pe capac se fixeaza 2 sipculite de lemn de grosimea unui creion spre a tine fagurele departat, spre a nu mucegai sau deteriora.

diagnosticare boli

sus


Diareea

 

Nu este propriu-zis o boala ci un fenomen produs de supraincarcarea cu excremente a intestinului gros, fiind periculoasa atunci cand apare ca o consecinta a nosemozei.

In general, este o consecinta a relei functionari a intestinului gros, atunci cand glandele sale nu mai secreta catalaza. Excesul de rezidii si fermentarea intestinala extind la maximum peretii intestinului si a pungii rectale, apasand asupra tuturor celorlalte organe de digestie si impiedicand oxigenarea normala a sangelui. Hrana de calitate inferioara, pe timpul iernii, frigul, zgomotul, lumina prea puternica si lipsa de aer determina o acumulare prea mare de reziduuri si, in lipsa unui zbor timpuriu de curatire, albinele nu mai sunt in stare sa le retina, imprastiindu-le pe faguri, pe scandura de zbor etc., intreaga familie fiind amenintata cu pieirea. Daca albinele au parte de un zbor timpuriu diareea se vindeca de la sine.

Primele semne de diaree se pot observa prin ascultare la urdinis cu tubul acustic sau deschizand stupii, simtim un miros greu emanat din interior, albinele si fagurii fiind murdari. Aceste manifestari sunt asemanatoare cu cele ale nosemozei si amibiozei si, de aceea, se recomanda trimiterea probelor la laborator pentru analize.

In afara consumului mierii necorespunzatoare si a nosemozei, sucurile zaharate pe care albinele le culeg toamna tarziu de pe fructele cazute de prin pomi si de la struguri, pot declansa de asemenea diareea. La fel si zgomotele prea mari produse iarna de ciocanitori, soareci, o circulatie prea activa si zgomotoasa de autovehicule pe un drum din apropierea stupinei, ori deschiderea brusca a podisorului, astuparea urdinisului cu cadavrele albinelor, umiditatea excesiva, siropul preparat gresit (prin adaugarea unei portii prea mari de tartru pentru invertire, sau apa de put cu prea multe saruri minerale), lipsa apei etc.

sus


 

Masuri de inlaturare si combatere

  • urdinisurile sa fie larg deschise, inlesnind aerisirea;
  • albinele moarte sa fie scoase;
  • in zilele calduroase sa stimulam zborurile de curatire;
  • dupa zbor, se administreaza albinelor un decoct de macris sau coacaze indulcit cu miere (parazitul nosemozei nesuportand mediul acid):
    • 2 kg frunze de macris la 10 litri apa de ploaie,
    • dupa decoct, adaugam un volum egal de miere sau zahar,
    • siropul se administreaza cald in celulele unui fagure asezat langa ghemul de iernare;
    • siropul administrat in faguri nu trebuie sa depaseasca marimea ghemului de albine, caci in cazul in care va ramane descoperit, prin absorbtia umiditatii din stup, va fermenta;
  • cu prima ocazie, fagurii patati sunt scosi din stupi si dezinfectati prin vaporizare cu acid acetic si razuire manuala. Daca pe respectivii faguri se gaseste miere, aceasta nu se da la consum (continand spori de nosemoza);
  • in cazul in care probele de laborator indica prezenta nosemozei, aceasta trebuie tratata cu toata staruinta.

    sus


 

Directia de zbor

Se refera in general la directia de deplasare a albinelor atunci cand parasesc stupul. Daca zborul albinelor este obstructionat cu ceva ele pot deveni agresive.

sus


 

Dispozitiv de reactivare

Este un corp de stup fara fund si capac despartit prin interior cu o scandura ce imparte spatiul in 2 compartimente neegale, spatiul gol de sub scandura fiind de 7 mm.

Albinele ce stau inactive in barbi sau cele din stupii puternici, pot fi folosite cu ajutorul acestui dispozitiv, la intarirea familiilor slabe sau a roilor din stupina, prin maturarea cu peria in interiorul dispozitivului. Dispozitivul se pune peste stupul primitor, avand un orificiu de 3 cm, practicat in mijlocul blanitei ce separa cele 2 compartimente. In jurul acestei gauri, in compartimentul in care introducem musca, punem cateva linguri de miere cristalizata, dupa care desfacem orificiul pentru a da posibilitatea din compartimentul de sus sa se uneasca cu cele din compartimentul de jos, ale stupului primitor. Dupa cateva ore, dispozitivul se ridica, fara nici o albina ramasa in compartimentul de sus, totul intrand in normal. Operatia se face fara a da fum. Dispozitivul se poate folosi si la introducerea unei matci tinere, dimpreuna cu albina insotitoare, folosind cam aceeasi procedura.

sus


 

Dispozitia familiei de albine

O familie agresiva cu albina care se irita permanent constituie un motiv serios al schimbarii matcii, operatie ce se sondeaza de multe ori cu esecuri. De aceea se recomanda ca operatia sa fie executata de regula toamna tarziu, prin unificarea cu o familie ajutatoare, care poseda matca tanara cu calitati deosebite, dar mai ales care da nastere la descendenta neagresiva, acesta fiind scopul schimbarii. O familie mai poate fi gasita intr-o proasta dispozitie de a primi matca prin conditiile care apar la un moment dat: conditiile meteo nefavorabile care tin albinele in cuib uscat (lipsa de nectar si polen), existenta botcilor necapacite sau capacite etc. Toate acestea elimina orice posibilitate de acceptare a tinerei matci.

sus


 

Distantele

Cea mai mare parte a datelor enumerate mai jos se regasesc in cartea "Stuparitul nou" :

  • distanta dintre rame si peretii stupului sa nu fie mai mica de 6 mm (caci atunci albinele vor propoliza ramele) si nici mai mare de 8 (pentru ca golurile sa nu fie umplute cu fagurasi).
  • distanta dintre letisoarele de jos ale ramelor de cuib si fundul stupului sa nu depaseasca 12 mm.
  • distanta ce desparte rama de rama in corpul stupului sa nu fie mai mare de 11 mm, atunci cand fagurii nu sunt capaciti; distanta dintre rame se ia mai usor din mijlocul uneia pana la mijlocul celei vecine si ea trebuie sa fie de 38 mm pentru ramele de cuib, iar cele pentru magazia de recolta pot sa fie de la 44 pana la 48 mm, departandu-le cu incetul pentru ca albinele sa poata prelungi cat mai mult peretii celulelor (regina ne mai putand oua in astfel de rame);
  • distanta care desparte ramele cuibului de cele din magazia de recolta, sa nu fie mai mare de 8 mm;
  • distanta dintre podisor si leatul superior al ramelor sa nu fie mai mic de 6 mm si nici mai mare de 8 mm, in ultimul caz albinele cladind fagurasi ce vor fixa podisorul, ingreuind cercetarea;
  • distanta dintre marginea de jos a diafragmei si fundul stupului sa fie de 8-10 mm;
  • intre diafragma si peretii stupului, sa nu fie nici un gol, iar letisorul de sus al diafragmei sa fie mai inalt ca ramele, inchizand etans spatiul de sub podisor;
  • asezarea pe vatra a stupilor se poate face in forma de:
    • sah,
    • cerc,
    • semicerc,
    • patrat,
    • cruce,
    • in n grupuri de cate 2-3 etc.
  • respectand distantele: 1-2 m pe rand si 3-4 m intre randuri.

A se vedea si masurile stupilor Dadant, ME, Vertical, Orizontal, diafragmelor etc.

sus


 

Distrugerea coloniilor bolnave

Daca o boala foarte periculoasa s-a ivit la un numar mic de stupi, unii apicultori recomanda distrugerea totala a acelor colonii, folosind in acest scop fum de pucioasa. Cadavrele albinelor vor fi apoi arse, fagurii vor fi topiti. Mierea extrasa nu va fi folosita la hranirea altor stupi ci va fi utilizata doar pentru consum propriu. Stupii si ramele dupa flambare vor fi dezinfectate cu o solutie de formol 20% si lasate la soare sa se usuce.

Daca coloniile sunt slabe si bolnave, distrugerea lor este solutia cea mai indicata.

sus


 

Diversificarea muncii

Diversificarea muncii albinelor in raport cu varsta nu este absolut matematica, fiind dependenta de mai multi factori:

  • in timpul unui cules abundent - spre exemplu - participa si albinele tinere (de 3-10 zile);
  • in cazul roilor artificiali, formati numai cu albine tinere, dupa 3-6 zile albinele doici devin culegatoare;
  • in cazul in care dintr-o familie se inlatura albinele tinere, o parte din culegatoare devin doici si claditoare, ceea ce denota o mare adaptabilitate a albinelor fata de conditiile de mediu.

    sus


 

Doicile

Au un rol determinant in viata coloniei. Ele sunt albinele tinere cu glandele faringiene gata de a intra in functie (10-12 zile de la eclozionare). In primele 3 zile ele se hranesc din abundenta cu polen pentru a putea hrani din abundenta puietul. Cu cat larvele vor primi o cantitate mai mare de laptisor in primele 3 zile de la iesirea din ou, cu atat viitoarele albine vor fi mai viguroase si mai rezistente la boli. Albinele sanatoase si cu o longevitate marita vor fi asadar cele hranite de un numar mare de doici.

In primele 3 zile doicile se hranesc din plin cu polen si-si formeaza o rezerva corporala bogata in proteine din care se aprovizioneaza glandele faringiene producatoare de laptisor. Cu cat larvele vor primi de la doici o mai mare cantitate de laptisor in primele 3 zile, cu atat viitoarele albine, cand vor ajunge mature vor avea o vigoare mai mare. Unele doici se ocupa cu ingrijirea matcii, numarul lor variind intre 6 si 10. cand matca trece pe o alta fata a fagurelui, sau pe un alt fagure, grupul nu o mai insoteste, in jurul matcii formandu-se un altul ce are in grija hranire, curatirea matcii si transmiterea substantei de matca albinelor din stup.

sus


 

Dopuri de crestere

Dopurile sau "degetarele " de crestere (vezi Catalog apicol pozitia 1403) sunt confectionate din lemn sau plastic si sunt folosite ca suport pentru botca artificiala. Intr-o mica adancitura a lor se toarna ceara topita nu prea fierbinte si se aplica botca care se fixeaza solid in suportul de ceara solidificata. Dupa fiecare folosire se curata ramasitele de botci, prin retezare cu cutitul, iar ceara se topeste cu ajutorul unei bare de fier in forma de "L", pe suportul nou format aplicandu-se o noua botca artificiala.

sus


 

Durata vietii albinelor

Durata de viata a albinelor nascute in vara este de aproximativ 35 zile, epuizarea lor fiind strans legata si de productia cerii si a laptisorului de matca. Pe de alta parte, imbatranirea albinelor se datoreaza nu atat activitatii pe care o depun in stup, cat mai ales hranirii puietului. Cata vreme glandele faringiene nu s-au epuizat, albinele sunt inca viguroase. De aceea, albinele eclozionate dupa 15 septembrie si care nu au puiet de hranit, isi prelungesc viata pana in aprilie-mai, putand creste puiet in primavara. La albinele de iernare se acumuleaza in organism o rezerva de materii proteice care formeaza asa-zisul corp gras care inconjoara cavitatea pericardica, si captuseste partea interioara chitinoasa a corpului. Din aceasta rezerva, impreuna cu glucidele si mai ales cu glicogenul acumulat in tesutul gusii, intestinului si musculaturii, albinele doici isi extrag substantele proteice cu care alimenteaza glandele faringiene pentru secretarea laptisorului necesar la hranirea matcii si puietului. De aceea generatiile care se nasc din primavara si pana in toamna si care au de hranit mult puiet, pier dupa o perioada de cel mult 32-35 de zile.

sus


 

Dusmanii albinelor

A. Insecte

1.       Acarienii

2.       Calugarita

Este o insecta din ordinul Artropodelor, asemanatoare cu lacusta, avand culoarea verde inchis si picioarele lungi si subtiri, hranindu-se cu insecte (in special cu albine). Cei mai mari dusmani ai calugaritei sunt ciorile. Pagubele facute de aceasta insecta nu sunt prea mari - in comparatie cu cele din alte tari.

 

3.       Clestarul pasturii

Este o coleoptera de 1,5-2 mm care se hraneste, creste si se inmulteste in polenul colectat si pus la pastrare.

 

4.       Fluturele cap de mort

Patrunde noaptea pe urdinis scotand un sunet asemanator cu al matci si se hraneste cu miere. La plecare, fiind prea voluminos, daca urdinisul nu este destul de inalt nu mai poate sa iasa si este omorat de albine.

 

5.       Furnicile

Ataca stupii mai ales noaptea, consumand miere si uneori puiet. Neputand lupta cu ele albinele, atunci cand atacul e masiv isi parasesc locuinta. In astfel de situatii, desi furnicile sunt folositoare, trebuie luate masuri severe:

  • turnand pe locul furnicarului petrol,
  • punand intr-o cutie acoperita cu o panza metalica cu ochiuri de 2-2,5 mm: arseniat de sodiu (3-4 g amestecate cu putin zahar); in loc de arseniat de sodiu putem folosi o solutie de borax (20 g borax la 100 g apa fierbinte, amestecate cu 100 g zahar);
  • in caz de atac puternic furnicarele situate in apropierea stupinelor se vor desface, de preferinta seara, cu ajutorul unui tarus se vor face cateva gauri in furnicar, peste care se va turna petrol, pacura, apa fiarta sau var nestins;
  • de asemenea se pot folosi vase cu sirop de zahar cu adaos de insecticide, acoperite cu sita deasa de sarma, care se vor pune sub stupi sau pe potecile stupinei.

Nu este admis sa nesocotim insa rolul furnicilor in combaterea biologica a unor daunatori ai padurilor. Pentru acest motiv nu este indicat sa desfiintam furnicarele situate la o distanta mai mare fata de stupina ci trebuie sa aparam doar familiile de albine impotriva atacului furnicilor din imediata apropiere.

In cazul in care atacul nu este prea puternic, furnicile pot fi alungate si astfel:

  • imbibam scandura de zbor, hranitoarele si podisorul cu ulei de floarea soarelui si avem grija sa tinemin stupina numai familii de albine foarte puternice;
  • in jurul stupilor atacati se presara cenusa, sau sare iar suporturile stupilor se ung cu pacura;
  • de asemenea, sarea de bucatarie presarata in jurul furnicarelor indeparteaza furnicile din prisaca;
  • furnicile mai pot fi alungate cu naftalina, superfosfat, frunze verzi de pelin sau apa in care a fiert pelinul cu un adaos de 5 g de sare de bucatarie la un litru de solutie (adaugata prin stropire sub fundul stupilor si intre stupi.

In mod obisnuit furnicile dupa ce ataca stupul se retrag in furnicarul lor, dar sunt si cazuri in care isi organizeaza cuibul chiar in stup, dincolo de diafragma si pot distruge familii intregi de albine sau sa le reduca foarte mult capacitatea productiva.

6.       Gandacul de slanina

Dermestes Lardariush este un gandac de culoare cenusie lucioasa, cu multe picioare, trup mare si cap foarte mic poate patrunde in stup, transmitand sporii de loca si nosemoza, prezenti in murdariile ce le depun in stup.

7.       Plosnita de camp

Este plosnita de culoare verde, cenusie pe spate si usor castanie pe abdomen, cea care emana un miros neplacut cand este strivita. Ataca albinele care cad greoaie in fata urdinisului, cand se intorc de la camp, sugandu-le hemolifa si nectarul din gusa.

8.       Senotainioza

Musca senotainia - este o musca mai mica decat musca comuna (6-8 mm) avand o culoare cenusie deschisa, o pata alba pe cap si picioare mai lungi. Senotainia tricuspis se aseaza din zbor pe corpul albinei depunand 1-2 larve foarte mici (nu pot fi distinse cu ochiul liber).

O singura musca poate depune 100-700 de larve care intra in toracele albinelor parazitate si incep sa se alimenteze din tesuturile musculare, insectele gazde murind in cateva zile (3-6 zile), timp in care larvele parazitare ajung la maturitate, parasind trupul inert al albinelor si ingropandu-se in pamant, unde se transforma in pupe (25-27 zile), ciclul de dezvoltare fiind insa foarte variat (de la 15 la 33 de zile) astfel ca, in cursul unei veri, se succed cel mult 3 generatii.

Senotainoza poate distruge familii intregi. A fost identificata si la noi in 1956 - in cateva regiuni din sesul dunarean si in nordul Moldovei.

Combatere

Se face cu ajutorul unor farfurii albe umplute cu apa in care se picura 2-3 picaturi de metylmercaphtos, in lipsa acestuia apa amestecandu-se cu petrol, farfuriile fiind asezate pe capacul stupilor.

O alta metoda consta in folosirea insecticidelor in care se adauga amidon sau faina de grau. Cu aceasta solutie se imbiba bucati de carton alb sau panza alba, care sunt tinute pe stupi in timpul zilei, ridicandu-se noaptea pentru ca roua si ploile sa nu spele emulsia.

9.       Trihodes apianus

Este un vierme parazit ce-si face culcus mai ales in coloniile ce vietuiesc in scorburile copacilor, dar, uneori si in coloniile slabite, in special in lunile mai-iulie. Din albine si nimfe nu mananca decat interiorul, larvele sunt consumate in intregime. Acest vierme este si transmitator de boli molipsitoare. Mijloacele de lupta impotriva lui constau in mentinerea unei curatenii desavarsite in stupi, pastrarea in stupina doar a coloniilor puternice.

10. Triungulinoza

Este o boala parazitara de invazie a albinelor culegatoare provocata de larvele unor insecte, din ordinul Coleoptera, cunoscute sub numele de triongulini. Adultii acestor paraziti traiesc in sol, pe pajisti, livezi, paduri etc. Dupa ecloziune, tinerele larve nu se urca direct pe plantele melifere ci stau un timp pe sol (2-4 zile) dupa care se urca pe plante in asteptarea gazdei. Cand insecta soseste, triongulinul se fixeaza rapid pe ea cu ajutorul ghearelor, in special la nivelul toracelui, lasandu-se astfel transportat in stup. Albina este folosit drept gazda ocazionala a acestui parazit. Specia cea mai periculoasa pentru albina melifera este Meloë variegatus (niste paraziti de culoare neagra sau galbuie).

Dupa ce se agata de insecta, triongulinul patrunde cu partea anterioara a corpului atat de profund incat nu poate fi vazut, intre ultimele segmente abdominale ale abdomenului larvei, perforand tegumentul albinelor si hranindu-se cu hemolimfa pana produc moartea albinei. Apare o mortalitate mare observata pe sol in fata stupilor.

Parazitul ataca albinele incepand din luna mai si pana in toamna, afectand in egala masura trantorii si matcile. Contaminarea se face in timpul culesului de nectar sau polen, mai frecvent de pe pajistile de padure, livezi, fanete etc. In stupi se pot gasi multe larve primare venite probabil direct de pe sol, care se strecoara prin crapaturi, se agata de pereti sau raman pe scandura de zbor asteptand momentul propice pentru a avea acces in interiorul stupului. In general proportia parazitata este intre 1-10 %, pe o albina putandu-se numara intre 3 si 15 triongulini dispusi in special in regiunea toracelui.

Simptome

Albinele bolnave apar in fata urdinisului, pe scandura de zbor sau in fata stupului la orele de dimineata si seara, sunt agitate, prezinta miscari spasmodice, fac sarituri si incearca prin miscari particulare sa se debaraseze de paraziti, cad pe o parte si-si pierd capacitatea de zbor, dupa care mor. Cand infestarea e prea mare aceste larve stau cu zecile pe albine dandu-le o culoare brun-roscata sau neagra, in functie de specia parazitului.

Tratament

Coloniile puternice sunt in stare sa se apere singure, prinzand si ucigand larvele parazitilor cu ajutorul mandibulelor. Tratamentul se face cu Varachet, naftalina (10 g pe o hartie pe fundul stupului) sau fumigatii cu tutun. Dupa tratarea cu tutun foile se ridica si se arunca in foc. Daca nu vom proceda astfel, dupa 3-4 minute parazitii se ridica si se raspandesc din nou in stup. 

Rusii folosesc o hartie (45 x 45 cm acoperita cu un amestec de coloniu (sacaz) si ulei de ricin in proportie de 1 la 1, pusa pe fundul stupului. Albinele se misca liber pe aceasta hartie pe cand larvele parazitilor se lipesc si mor. Hartia unsa cu acest amestec (5-10 g) se aseaza pe fundul stupului, dupa care se da prin urdinis 2-5 jeturi de fum, colonia tinandu-se inchisa 3 minute, dupa care stupul se deschide pe deasupra, iar dupa 5-10 minute se ia hartia si se arde. Tratamentul se executa cateva zile la rand. Pentru economisirea substantei lipicioase se poate folosi o foaie de tabla care se pune la 10-15 familii cu conditia sa nu existe in familii boli contagioase. Amestecul se prepara din sacaz topit pe foc peste care se adauga o cantitate egala de ulei de ricin, amestecandu-se mereu. La noi a fost depistata in 1979, in zone izolate din nordul Moldovei, sesul dunarean, Buzau si Bucuresti.

 

11. Urechelnita

Este o insecta omnivora careia ii convine caldura si umiditatea din interiorul stupilor. Noaptea patrunde in stupi consumand miere, pastura si chiar puietul (atunci cand ataca in masa). Impotriva lor se foloseste un aluat compus din fosfura de zinc si faina (1 pahar cu faina de grau + 1 pahar cu malai + 2 linguri de zahar tos + fosfura adaugata in portii mici pana ce aluatul devine putin cenusiu) cu care se unge marginea fundurilor stupilor si laturile de contact al capacului cu stupii. Efectul acestui preparat dureaza 1 an. O alta masura este asezarea peste podisoare a unor carpe care, fiind folosite de urechelnite pentru cuib, in timpul zilei se scutura in foc.

 

12. Paianjenii

 

Ataca albinele stand ascunsi in petalele florilor, pe iarba etc., cel mai periculos fiind cel din specia Thamisus rotundatus, de culoare galbena-rosiatica, care se aseaza pe florile cu culori asemanatoare. Unii dintre paianjenii care traiesc in tara noastra, nu se mai ostenesc sa urzeasca panza capcana arhicunoscuta, ci ataca, prind si devoreaza hemolimfa albinei victime, direct de pe scandura de zbor.

Combatere

  • amenajarea si extinderea "oglinzii" fiecarui stup nu numai in fata acestuia, cum se recomanda in literatura de specialitate, ci si pe sub el, in spatele si in partile laterale, astfel ca paianjenii sa nu aiba suporti necesari pentru fixarea panzelor capcane;
  • de fiecare data cand observam paienjeni in apropierea stupilor acestia trebuie distrusi.

13. Viespile

Toamna tarziu viespiile ataca in special coloniile slabe si chiar pe cele puternice care au urdinisurile sau cuiburile nestramtorate corespunzator.

Viespea comuna

Viespea comuna patrunde in stupii cu familii slabe spre a fura miere. Combaterea consta in cautarea si distrugerea cuiburilor, direct sau prin pulverizarea unor substante insecticide, avand grija sa fim protejati la cap de un eventual atac al acestora.

Viespea mare (barzaunele), lupul albinelor

Barzaunele, viespea mare sau bondarul ataca lucratoarele ce se intorc de la cules hranindu-se cu acestea. Corpul viespiei mari are o lungime de 30 mm, o culoare galben-bruna si dungi galbene pe torace si abdomen. Isi construieste cuibul in pamant. Stropirea cuiburilor cu tetraclorura de carbon le ucide imediat.

Lupul albinelor este o viespe mai mica decat barzaunele, fiind insa foarte puternica, putand prinde si ucide din zbor albinele, ducandu-le la cuib pentru a fi date ca hrana larvelor. Lupta cu aceste viespii se face prin descoperirea si distrugerea cuiburilor (cladite in pamant) prin turnarea de sulfura de carbon sau 5-6 litri de motorina prin intrarea principala a cuibului, dupa care o astupam cu pamant.

dusmanii albinelor

sus


 

B. Pasari si animale insectivore

1.       Berzele

In cautarea lacustelor ele distrug si albinele pe care le intalnesc in cale. Pot fi speriate prin focuri de arma, fara a fi ucise.

2.       Botgrosul

Este o pasare insectivora cu pene multicolore ce bat in cenusiu, avand un cioc gros si tare. Nu numai ca mananca albine pe care le prinde din zbor dar isi face si rezerve pe care si le pune la pastrare in tepii copacilor.

3.       Broasca raioasa

Se adaposteste in jurul stupinei si stand sub fundul stupilor, in timpul noptilor venind la scandura de zbor pentru a prinde albine. Ariciul e cel mai bun paznic, hranindu-se cu broaste.

4.       Ciocanitoarea sau ghionoaia

Ataca albinele numai iarna. Pot perfora iarna peretii stupilor, in special a celor amplasati in paduri. Se impune tinerea la distanta prin plase protectoare sau diferite sperietori.

5. Prigoria sau albinarelul

Dintre toate pasarile, cel mai mare dusman al albinelor este prigoria, care isi aduna hrana de la 7-8 km distanta de cuib, o pereche de prigorii putand consuma intr-un sezon cca 20.000 albine. Un stol de 100 de prigorii fac ca o stupina de 50 de stupi sa devina neproductiva, nefiind in stare sa-si adune nici rezerva de hrana necesara iernarii. Prigoriile fac pagube mari mai ales atunci cand sunt in numar mare (fiecare prigorie consumand pe zi in medie cate 60-70 de albine). Consumul cel mai mare de albine se face in lunile mai si septembrie, albinele nedepasind totusi 50% din hrana consumata, acolo unde mai sunt si alte insecte.

Prigoriile s-au imputinat restrangandu-si zona de activitate si sunt protejate de mult prin lege, fiind considerate pasari folositoare agriculturii si silviculturii. Cu toate acestea, in conditiile atacarii in masa a unor stupine mari se poate cere aprobarea organelor silvice pentru vanarea lor si apararea stupinelor.

Masuri de aparare

  • stupinele sa fie instalate la distante cat mai mari de cuiburile prigoriilor;
  • prigoriile sa fie indepartate prin sperietori (zmei zburatori etc.), de mare folos fiind insa petardele;
  • cuiburile prigoriilor si prigoriile pot fi distruse dupa obtinerea aprobarii, prin momeli otravite, gazare, astuparea gaurilor cu ghemotoace de iarba indesate la 50-60 cm adancime, intinderea unui fir de nailon de pescuit de care se agata ate de nailon subtire, lungi de 20-30 cm, care la capatul de jos au prins cate un ac mic de undita prevazut cu cate un trantore etc.
  • folosirea unor curse speciale (sub forma unui tub cu diametrul de 18 cm, lung de 32 cm) prevazute la ambele extremitati cu cate o clapa actionata de un arc care permite intrarea pasarii dar nu si iesirea; cursele se introduc in galeriile prigoriilor, indeosebi cand acestea clocesc si se ridica dupa 2-3 zile;
  • astuparea galeriilor cu carpe imbibate cu diferite substante otravitoare;
  • folosirea unui soim impaiat si proptit bine pe post de sperietoare (soimul fiind dusmanul cel mai mare al lor);
  • folosirea unor prigorii moarte ca sperietori (cu aripile rasfirate, agatate pe pari inalti in mijlocul stupinei).

 

   6. Randunelele

Acestea prind si inghit din zbor albinele, matcile (30% din matci pierzandu-se din cauza lor) si trantorii. Pagubele estimate nu sunt insa exagerate.

7.    Viermele ata

Este un parazit al albinei pe care aceasta il aduce din apele murdare si statute. El patrunde in intestinul albinelor si traieste ca orice parazit intestinal, scurtandu-le viata. Se recomanda secarea baltilor murdare din imprejurimi si instalarea unui adapator cu apa indulcita.

 

8.       Vrabiile

Consuma albine de dimineata pana seara, mai ales atunci cand hranesc pui.

 

dusmanii albinelor

sus


C. Mamifere

1.       Soarecii

Produc pagube toamna tarziu, cand se instaleaza in stupi, hranindu-se cu faguri cu miere, pastura si albine. Ei sunt si transmitatori ai amibiozei. Pentru aceasta trebuie luate masuri de protejare a urdinisurilor si folosirea momelilor otravite.

2.       Soparla
Este un dusman greu de observat. Sta pitita sub fundul stupului si inghite albinele ce cad in fata scandurii de zbor (consumand in medie cate 25 de albine pe zi.

Ariciul le nimiceste. Daca observam prezenta ariciului in stupina trebuie retinut ca este prietenul nostru si al albinelor.

3.       Ursul

Ataca sporadic stupii deplasati in pastoral, in zona montana. In cazul in care un urs s-a naravit la miere stupina trebuie sa fie mutata urgent. In unele cazuri izolate din zonele premontane si montane ursii care sunt ocrotiti de lege, atunci cand produc pagube mari atacand vitele si chiar stupinele pot fi impuscati cu aprobare speciala.

dusmanii albinelor

sus


 

D. Plante daunatoare
1.       Otratelul de balta

Este o planta insectivora care poseda capcane pline cu nectar. Odata albina asezata pe planta, aceasta secreta un acid ce descompune corpul albinei, ramanand doar resturile de chitina.

 

2.       Piciorul cocosului

Face parte din familia Ranunculaceae, cu peste 20 de specii, dintre acestea, floarea brosteasca si rarunchielul sunt plante cu polen otravitor.

3.       Roua cerului

Denumita si iarba fiarelor, roua cerului creste prin locurile umede si este o planta carnivora, hranindu-se si cu albine pe care le prinde cu ajutorul petalelor care se inchid, albina fiind consumata dupa descompunerea cu ajutorul unui suc asemanator sucului digestiv. Aceasta planta se gaseste mai mult in Delta Dunarii.

4.       Spicul dracului

 

Mai e numit si mohor sau dughie. Albinele incercand sa adune polenul de pe aceasta planta, isi prind picioarele de carligele setelor, murind de foame.

Desi este o planta buna melifera, in anii secetosi polenul contine sponina, substanta toxica.

Dreamweaver Suport Center DHTML Menu / JavaScript Menu - Created Using NavStudio (OpenCube Inc.)

Calendar Ortodox - calendar crestin ortodox 

OrtoTV - Ortodox TV Online 

Website counter

Acest site: "Miere de albine pastoral" este o locatie noncomerciala

© 2002

Ultima actualizare